Bogăţia condamnată de Evanghelie nu vizează averile, ci dorinţa nestăpînită, invidia, gelozia şi lupta oarbă pentru a intra în stăpînirea averilor. Aceste instincte indică un ataşament profund al spiritului pentru bunurile pămînteşti, în detrimentul adevăratelor valori umane. Sufletul este sufocat şi paralizat de aceste forţe posesive. De aceea, pentru a fi siguri că nu ne‑am legat prea mult de bunurile materiale, este bine ca, din cînd în cînd, să fim generoşi şi să dăruim cîte ceva. Este bine să repetăm gestul, pentru că aceasta este dovada cea mai clară că lucrurile materiale care ne prisosesc nu au început să ne ameţească sufletul. Cu cît sîntem mai detaşaţi de aceste bunuri, cu atît sîntem mai disponibili pentru adevărata măreţie.
Pămîntul oferă un piedestal mic şi mizerabil, Dumnezeu oferă infinitul. Mai păcătos este ataşamentul pentru bunurile pămînteşti decît posedarea lor. Mai plăcut este în faţa Domnului un bogat detaşat de avuţiile sale, decît un sărac ros de dorinţă şi gelozie, invidios pe bunurile care nu le posedă. Dacă, într‑adevăr, bogatul ştie să dăruiască din averile lui celor care au mai multă nevoie, atunci aceste bogăţii devin un mijloc excelent spre a-i cîştiga merite pentru viaţa cerească, în timp ce săracul avid după avere nu se va putea bucura de ea pe Pămînt, pentru că nu o posedă şi va rămîne sărac şi în viaţa veşnică.
Preot Cornel Cadar
Completat sub: r Stiri | Tagged: ci ataşamentul pentru ele, Nu acumularea bunurilor este un păcat
