9 Februarie 2010 – Juridice.ro 13 citiri

Belgia va plati Olandei 30 milioane EUR drept chirie pentru primirea a 500 de detinuti in penitenciarele olandeze, potrivit Reuters. Suma va fi platita anual, timp de trei ani.

Autoritatile olandeze au specificat ca este vorba de a ajuta o tara, data fiind capacitatea mare de care dispune Olanda in ceea ce priveste locurile de detentie, si ca nu intentioneaza sa profite de aceasta situatie.

La sfarsitul saptamanii trecute, a avut loc o ceremonie in acest sens, ministrului belgian de justitie fiindu-i inmanata o cheie simbol.

Din lipsa de infractori, Olanda inchide 8 penitenciare.

Baroul Bucuresti informeaza ca, din ianuarie 2010, avocatii activi din cadrul Baroului Bucuresti beneficiaza de posibilitatea de a afla online informatii legate de pregatirea profesionala efectuata si situatia financiara a platilor efectuate catre BB/UNBR, prin crearea unui cont unic pe site-ul www.baroul-bucuresti.ro.

Contul avocatului este o metoda de a afla rapid si eficient ultimele informatii privind relatia avocatului cu Baroul Bucuresti, facilitate acordata numai avocatilor activi.
- Din ianuarie 2010, avocatii au acces online la:
Situatia financiara: ce datorii au catre Baroul Bucuresti / UNBR;
Situatia de pregatire profesionala continua: participarea la stagiile de pregatire si totalul de puncte realizat in fiecare an;
Personalizarea aparitiei in Tabloul Avocatilor online: fiecare avocat poate publica la alegere un site, o adresa email si domeniile sale de expertiza.

- In cursul anului 2010, se urmareste lansarea urmatoarelor facilitati suplimentare:
Situatia SAJ a avocatului: lista delegatiilor si referatelor atribuite;
Posibilitatea vizualizarii online a datoriilor catre Filiala Bucuresti a C.A.A.

Provocare la dezbatere: Trebuie neaparat ca pe Jurindex sa apara numele judecatorilor?

28 Ianuarie 2010 – Juridice.ro

Sursa : EuroAvocatura.ro
Citeste mai mult despre: Baroul Bucuresti, Avocati, Tipizate, Legea 51/1995, Contract de asistenta juridica, Imputernicire avocatiala

Sursa

Sursa: Comunicat UNMR :: Data: 2010-01-25 :: Titlu: UNMR saluta campania Judecatorii sustin medierea

Uniunea Nationala a Mediatorilor din Romania saluta declansarea de catre Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania a campaniei de promovare si incurajare a medierii ca mijloc alternativ de solutionare a litigiilor dintre cetateni, campanie denumita “Judecatorii sustin medierea”.

Initiativa organizarii de catre UNJR a campaniei de diseminare a informatiilor despre mediere constituie cel mai important eveniment din domeniul medierii initiat de catre judecatori, de la aparitia legii nr. 192/2006 si pana in prezent. In lumina noilor prevederi legislative din domeniu, UNJR este pana in prezent, singura organizatie a magistratilor preocupata de implementarea prevederilor art. 6 din legea nr. 192/2006, in conditiile in care acestea urmeaza sa fie aplicabile incepand cu data de 3 martie 2010.

In acest context, UNMR isi anunta disponibilitatea de a sprijini campania declansata de judecatori cu toate mijloacele disponibile: informatii de specialitate, publicitate, specialisti, promovare in media si spatiul virtual. Prin colaborarea judecatorilor si a mediatorilor, implementarea medierii in Romania se va realiza mai facil, interesul unei astfel de parteneriat fiind de necontestat.

Campania UNJR “Judecatorii sustin medierea”, un eveniment notabil si de mult asteptat, confirma faptul ca Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania este conectata la realitatile sistemului juridic din Romania, ea suplinind lipsa de informare pe scara larga a cetatenilor cu privire la institutia medierii si a mediatorului.

Sursa

ianuarie 19, 2010 – 10:58 am

PeliFilip si birourile locale ale firmelor DLA Piper si Garrigues au fost infiintate in 2008, intr-o perioada in care marile case de avocatura spuneau stop extinderilor si incepeau sa-si adapteze afacerea la recesiune.

Firmele de avocatura mai recent infiintate au continuat sa angajeze avocati pe parcursul anului trecut pentru a-si contura echipele si au incercat sa muste din “felia” consultantei juridice, dominata de trei-patru firme locale si de o serie de firme straine prezente pe piata de mai mult timp.

Fostii avocati ai lui Ion Nestor (NNDKP) au avut un start lansat inca din 2008, iar anul trecut au reusit sa ofere consultanta sub “titulatura” PeliFilip la una dintre cele mai importante tranzactii realizate, prin care fondul de private equity CVC a preluat producatorul de bere ABInBev, inclusiv operatiunile companiei din Romania.

PeliFilip a asistat alaturi de gigantul avocaturii Freshfields in aceasta tranzactie cu o valoare globala de circa 2,2 miliarde de dolari (1,5 mld. euro), caracterizata drept “cea mai mare tranzactie private equity realizata vreodata in Europa Centrala si de Est, dar si cea mai semnificativa achizitie din 2009 in Europa”.
“Desi am lansat compania intr-un moment dificil pentru intreg mediul de business, avand in vedere ca la nivel international aparusera deja semne ale crizei si se astepta impactul la nivel local, evolutia PeliFilip a fost foarte buna inca din primele luni de functionare si a continuat cu proiecte de anvergura in 2009″, spune Francisc Peli, partener al firmei de avocatura care numara acum 31 de avocati, devenind astfel in scurt timp un jucator de talie medie in ceea ce priveste dimensiunea echipei juridice.
Firma a mai asistat printre altele dezvoltatorul imobiliar Portland Trust la vanzarea catre Enel a statiei electrice din parcul logistic Bucharest West sau dezvoltatorul imobiliar GTC la achizitia unui pachet minoritar de actiuni in proiectul de birouri City Gate.

DLA Piper, avocatii Petrom pentru finantari
Pe de alta parte, Marian Dinu, fostul coordonator al departamentului juridic al Petrom si al practicii corporative a biroului din Bucuresti al firmei britanice Linklaters, coordoneaza acum biroul unei alte firme straine – DLA Piper – care numara in prezent 21 de avocati.
“2009 a fost un an de activitate intensa pentru DLA Piper. Dintre mandatele importante incredintate as enumera asistenta in investigatiile pornite de Consiliul Concurentei in domeniul farmaceutic si al comertului cu amanuntul, reprezentarea Petrom in finantari de aproape 1 miliard de euro si reprezentarea actionarului minoritar principal al Oltchim (PCC – n.r.) in eforturile de imbunatatire a guvernantei corporatiste a societatii“, explica Marian Dinu.
Un alt “new-entry” strain pe piata locala a avocaturii au fost spaniolii de la Garrigues, care au absorbit in vara anului 2008 firma Mares & Asociatii pentru a forma biroul din Bucuresti, care numara acum 15 avocati.
“Garrigues a intrat pe piata juridica din Romania in iulie 2008 cu o idee clara despre situatia economica de la acea vreme. Astfel, ne-am structurat activitatea de la inceput luand in calcul nevoile clientilor. (…) Cele mai importante trei contracte pe care le-am avut in 2009 au fost in domeniul infrastructurii – constructia de autostrazi, poduri sau extinderea de porturi – Garrigues reprezentand compaii multinationale, dar si consortii de companii locale in aceste proiecte aflate in curs“, spune Mihai Mares, partener al Garrigues si coordonator al biroului local.

Privirea spre insolvente si litigii
Daca pana in 2008 majoritatea firmelor de avocatura erau orientate aproape exclusiv pe zona fuziuni si achizitii, finantari bancare, piata imobiliara, anul trecut majoritatea firmelor au fost nevoite sa dezvolte noi practici avocatiale, adaptate la cerintele unei economii in scadere.

“In ceea ce priveste serviciile, 2009 a fost pentru noi un an de consolidare a companiei, de crestere si dezvoltare atat in directia domeniilor “clasice” in care suntem specializati – corporate M&A, energie, competitie, finantari, real estate, cat si in directia ceruta de clienti – restructurare, dreptul muncii, regulatory, infrastructura“, spune Francisc Peli.

Si DLA Piper a intrat anul trecut pe piata litigiilor si a serviciilor legate de insolventa si a intarit practicile de concurenta si dreptul muncii.

Incasari mai mari in 2010
Firmele proaspat infiintate si-au marit echipele de avocati pe parcursul anului trecut, astfel ca in 2010 si-au propus o crestere a veniturilor de pana la 30%. “Anul 2010 este al doilea pentru Garrigues pe piata juridica din Romania. Tinand cont ca inca ne aflam in proces de dezvoltare si consolidare a activitatii, am bugetat o crestere a veniturilor cu peste 30% fata de anul trecut“, spune Mares.

Avocatii s-au confruntat anul trecut si cu o presiune din partea clientilor pentru reducerea onorariilor, aflate in general in intervalul 100 – 300 de euro/ora, astfel ca multi avocati au fost nevoiti sa lucreze mai mult pentru a spera la aceleasi incasari din 2008. “Pentru 2010 am bugetat o crestere a cifrei de afaceri de aproximativ 20%, pe baza continuarii cresterii organice pe care am avut-o in anul 2009“, spune Marian Dinu.

Tot pe cresterea organica de anul trecut mizeaza si avocatii de la PeliFilip, care mizeaza insa si pe o crestere a numarului de tranzactii corporatiste. “Am intrat in 2010 cu o echipa largita, care este de doua ori mai mare decat cea cu care am plecat la drum in 2008, baza noastra de clienti s-a consolidat constant si include nume grele, iar lista de tranzactii desfasurate de PeliFilip cuprinde proiecte de tipul si de complexitatea pe care ni le-am dorit. Avand toate aceste premise, 2010 nu poate fi pentru noi decat un an mai bun decat 2009. Experienta lui 2009 ne arata ca se poate performa in toate domeniile chiar si in aceasta piata“, conchide Peli.

Autor: Cristi Moga
Citeste articolul complet pe ZF.RO

ianuarie 19, 2010 – 11:22 am

Notarii, avocatii, dar si specialistii in recuperarea creantelor au ales sa reduca tarifele in 2009 si o vor face si in 2010. Negocierea onorariilor este la ordinea zilei in lumea profesiilor liberale.

Anul acesta, onorariile vor scadea cu pana la 30%, urmand aproape identic traiectoria din 2009, sustin surse din cadrul Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania. Potrivit reprezentantilor notarilor, scaderea nu va fi doar una naturala, generata de scaderile de preturi din zona imobiliara (reflectate si in grila notariala), ci vom asista, cel mai probabil, la o noua diminuare a procentajelor din valoarea fiecarei tranzactii pe care le percep notarii. De mentionat ca aceste scaderi se vor aplica abia in 2011.

Prin lege, notarii isi construiesc tarifele plecand de la un nivel minim stabilit de Consiliul Uniunii Nationale a Notarilor. De altfel, acest sistem este destul de controversat, intrand si in atentia Consiliul Concurentei, care l-a considerat anticoncurential. Deocamdata, ca urmare a scaderilor de preturi de anul trecut, notarii au diminuat preturile din grila cu pana la 50%, reducerile fiind evident vizibile si in valoarea onorariilor. Media reducerilor a fost de 30-40%, in timp ce preturile terenurilor, cele mai afectate de criza, au scazut pana la jumatate. Cele mai mici reduceri au fost la preturile apartamentelor din zonele medii ale Capitalei, cum ar fi Titan sau Drumul Taberei, acolo unde preturile au scazut cu doar 25%.

Avocati mai ieftini

Nici avocatii nu au stat degeaba anul trecut si au umblat serios la onorarii. O vor face, cel mai probabil, si anul acesta. Mai ales ca, spre deosebire de notari, nu sunt, cel putin deocamdata, limitati de un nivel minim al onorariilor impus de Barou. Daca jucatorii foarte mari sunt reticenti in ceea ce priveste reducerile pe care ­le-au operat, micile cabinete nu se sfiesc chiar sa isi faca reclama pe internet. „La vremuri grele, venim cu onorarii de criza. Reducere de pana la 20% din onorarii“, anunta un cabinet individual. „15% reducere onorariu mostenire, succesiune“, spune un altul. si, chiar mai concludent, o postare pe site-ul propriu al unui cabinet de dimensiuni medii. „Daca ne alegeti ca avocatul familiei, va veti bucura de o reducere de 30-40% din onorariul de asistenta si reprezentare in fata instantelor din Romania sau din strainatate“.

si casele mari insa, recunoscute la nivel international si premiate de reviste de prestigiu, cum ar fi tuca Zbarcea si Asociatii sau Zamfirescu Racoti Predoiu, au ales sa reduca tarifele la anumite servicii pe parcursul anului trecut, dupa cum sustin surse din piata avocaturii.

Cele mai mari scaderi de onorarii sunt vizibile la tarifele percepute pentru consultanta. „Tariful pentru consultanta va fi de anul acesta de 100 de euro/avocat/ora, fata de 200 de euro cat percepeam la inceputul anului trecut“, ne spune unul dintre partenerii unei case de dimensiuni medii.

Cele mai importante reduceri au fost operate insa nu pentru clientii persoane fizice, ci pentru parteneri mari, de multe ori institutii ale statului. Pentru aces­tia, „discountul“ a a­juns si la 30-40%.

De altfel, negocierea este la ordinea zilei si, cu cat clientul este mai mare, cu atat are sanse de a obtine o reducere mai importanta. Mentionam ca reprezentantii Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, contactati de redactorii Capital, nu au acceptat sa furnizeze date referitoare la evolutia onorariilor pe ansamblul pietei, invocand confidentialitatea acestor informatii.

Singura modalitate prin care se poate deduce evolutia onorariilor pe anasamblul pietei avocaturii este consultarea raportului privind veniturile caselor de avocatura pe anul 2009 si compararea datelor cu cele din 2008. Raportul va fi disponibil insa abia la inceputul lunii martie.

Recuperari pe negociere

si companiile specializate in recuperarea creantelor sunt nevoite sa faca unele compromisuri la pret, desi afacerile lor sunt pe val, impulsionate mai ales de problemele bancilor si ale companiilor de leasing.

„Cred ca aceste comisioane nici nu vor scadea, nici nu vor creste. Aceasta, pentru ca in 2010 se va continua trendul in cadrul caruia se munceste mai mult cu rezultate mai mici din cauza blocajului financiar generat de lipsa acuta de lichiditati. Urban si Asociatii nu isi va modifica planul tarifar, insa va accepta sa negocieze cu clientii functie de specificitatea fiecarui caz sau de gradul de dificultate economica in care se afla acestia“, spune Iulian Urban, fondator al agentiei de colecatre Urban si Asociatii. in acelasi timp, actualul senator, vicepresedinte al comisiei juridice din Senat, vorbeste si despre o inetelegere intre companiile care activeaza pe piata recuperarii de debite ale persoanelor fizice, intelegere care a facut ca, in 2009, procentele perecepute de companii sa se mentina oarecum constante.

[...]

30% va fi scaderea onorariilor percepute de notari in 2010. Anul trecut, tarifele scazusera cu aproximativ acelasi procent din cauza crizei din imobiliare

Autor: Serban Buscu
Citeste articolul complet pe Capital.ro

Cunoscand realitatile justitiei din Romania si urmarind discutiile legate de independenta justitiei nu reusesc sa ma despart de o obsesie mai veche. Cui apartine justitia? Societatii sau statului? Poate pare absurd sa discutam despre apartenenta justitiei cand independenta ei reprezinta tot ceea ce ne dorim. Cred totusi ca apartenenta si independenta in ceea ce priveste justitia sunt notiuni compatibile prin scopul justitiei. Daca recunoastem ca justitia reprezinta mecanismul prin care se realizeaza ordinea sociala, alaturi de lege si ca o relevanta a legii, atunci componenta sociala sub aspectul ordinii sociale poate reprezenta un suficient argument in sensul revendicarii justitiei.

Recunoscand statului menirea de a realiza ordinea sociala se naste intrebarea care sunt mecanismele prin care statul intelege sa-si exercite rolul sau? Un prim mecanism il reprezinta legiferarea, ce poate fi privita atat ca o prerogativa, cat si ca o indatorire. Exercitarea puterii de stat se realizeaza in primul rand prin intermediul legiferarii. Puterea de stat cunoaste o delegare in exercitarea acesteia catre organismele ce au menirea de a realiza opera legiferarii.
Legiferarea, acea opera de realizare a normelor de organizare sociala, reprezinta acea prerogativa menita a asigura atat exercitiul puterii de stat prin stabilirea modalitatilor de organizare a vietii sociale, dar si modalitatile de transpunere in realitate a obiectivelor ce tin de realizarea intereselor sociale ale momentului. Politicul reprezinta singurul strateg al modalitatii de implementare a idealurilor sociale. Politicul se manifesta si exprima trebuintele sociale prin intermediul legiferarii.
Justitia poate fi privita ca ansamblul mecanismelor menite a asigura echilibrul dintre lege si situatiile conflictuale aparute cu ocazia aplicarii legii. Justitia este chemata a se manifesta in momentele cand legea nu este respectata. Forta justitiei se manifesta atunci cand legea este fie ignorata, fie gresit aplicata.
O delegare a  exercitarii puterii de stat este realizata si fata de justitie prin recunoasterea fata de aceasta a menirii de a interveni in aplicarea legii si ca singurul mijloc prin care forta coercitiva a statului poate fi chemata la restabilirea ordinii sociale mai inainte organizata prin lege. Ordinea ar fi : Legea-Justitia-Forta coercitiva a statului.
Am observat ca statul, prin intermediul legiferarii are la indemana mijlocul prin care poate realiza plenar ordinea sociala. Gratie prerogativei legiferarii, statul si pe cale de consecinta, politicul, are la indemana forta necesara pentru a trasforma in ordine sociala propria gandire. Aceasta gandire a fost denumita politica de stat. Exista si acum.
Forta coercitiva a statului reprezinta acea valenta a statului ce permite tragerea la raspundere a celor ce nu respecta legea. Cenzura manifestarii acestei forte este realizata de justitie. O asemenea forta nu poate fi lasata sa se manifeste fara a se realiza o cenzura, caci altfel intreaga ordine sociala nu ar fi decat un arbitrariu. Rolul de a realiza aceasta cenzura revine justitiei prin raportarea la lege si analiza cazului particular.
Legea este destinata societatii. Legea urmareste realizarea ordinii sociale. Societatea reprezinta atat destinatarul legii, cat si izvorul ei. Atat statul cat si politicul nu pot fi privite decat ca fenomene sociale. Justitia este tot un fenomen social. Socialul determina totul. Socialul determina statul. Socialul determina politicul. Socialul determina statul, politicul si legea.
Legatura dintre stat si politic este atat de stransa incat putem confunda politicul cu statul si statul cu politicul in orice moment daca privim lucrurile prin perspectiva societatii. Societatea se manifesta prin politic, politicul se manifesta prin exercitarea puterii de stat iar exercitarea puterii de stat se manifesta prin intermediul legii in societate.
Am definit justitia ca fiind ansamblul mecanismelor menite a asigura echilibrul dintre lege si situatiile conflictuale aparute cu ocazia aplicarii legii. Justitia se manifesta in societate si reprezinta prin ea insasi un fenomen social. Beneficiind de acea delegare a exercitarii puterii de stat si de prerogativa cenzurarii manifestarii fortei de corcitie a statului, justitia trebuie sa realizeze echilibrul social. Plastic, justitia reprezinta acel arbore cu radacinile adanc infipte in lege si cu ramurile in societate. Justitia respira si traieste cu societatea, hranindu-se cu legea.
Revenind la intrebarea de inceput privind apartenenta justitiei se naste o noua intrebare. Prin prisma interdependentei dintre societate, stat, lege si justitie ma intrebam care ar trebui sa fie pozitia justitiei? Mai aproape de stat sau mai aproape de societate?
Spuneam ca statul se confunda cu politicul si oare o astfel de confuzie ar reprezenta un atentat la independenta justitiei fata de politic? Nu deoarece nu putem limita rolul statului privind realizarea ordinii sociale in ceea ce priveste justitia si organizarea justitiei. Statul are dreptul si trebuie sa se manifeste si in privinta justitiei prin organizarea acesteia. Statul realizeaza si o determinare a activitatii justitiei prin intermediul operei de legiferare cand statul este creatorul legii. Politicul determina crearea legii si justitia este datoare sa o respecte.
Nu putem insa sa recunoastem statului si politicului vreun drept in momentul in care se realizeaza actul de justitie. Actul de justitie nu are decat doua puncte de referinta: legea si situatia sociala conflictuala. Nicaieri in realizarea actului de justitie nu mai apare statul si nici politicul. Politicul si statul se opresc la momentul la care legea a fost creata. Solutionarea starii conflictuale se realizeaza prin intermediul actului de justitie.
Apare ca fiind evidenta independenta justitiei fata de stat si fata de politic. Societatea nu are nici un mijloc prin care poate influenta sau determina actul de justitie. Societatea nu poate determina decat politicul si prin intermediul acestuia, statul.
Independenta justitiei fata de societate este cu atat mai evidenta cu cat posibilitatea determinarii este mediata de politic. Practic, politicul reprezinta mijlocul prin care societatea se poate manifesta.
Daca politicul si statul se pot confunda, devine clar ca societatea nu are nici o posibilitate prin care sa se manifeste direct.
Am reusit sa determinam acel factor plenipotential al rationamentului. Acesta este politicul, care se poate confunda cu statul si poate cenzura vointa sociala.
Din aceasta perspectiva, nu trebuie sa discutam decat de independenta justitiei fata de politic sau fata de stat si nu fata de societate.
Este clar ca o justitie independenta trebuie sa apartina societatii si nu statului, caci societatea conserva independenta justitiei, pe cand statul prin politic, nu face alceva decat sa o submineze.
Autor: av. Romeo Cosma

15 Ianuarie 2010 – Ion Turcu    1998 citiri

1. Orice medicament are şi efecte nedorite, pe care nu le putem cunoaşte în întregime

Concluzia de mai sus aparţine expertului francez Marc Girard („Médicaments” în volumul „Responsabilité médicale. La référence pour les les hopitaux-médicins-juristes, Editions ESKA, Paris 2008, p. 827”), care adaugă: „În majoritatea cazurilor, beneficiul individual rămâne să fie dovedit, în timp ce producţia şi comercializarea medicamentelor procură venituri importante industriei farmaceutice”.

Fabricantul care oferă un produs nou, îl prezintă ca fiind nu doar eficient, ci şi superior celorlalte existente. Cu toate acestea, tratamentul cu interferon contra sclerozei în plăci nu a confirmat aşteptările, iar în cazul noilor medicamente anticanceroase s-a constatat că, în afară de preţul lor exorbitant, nimic nu le deosebeşte de cele existente anterior.

2. Riscurile medicamentelor nu pot fi evitate

Această fatalitate este determinată de patru factori:
a) complexitatea inimaginabilă a corpului uman;
b) insuficienţa determinismului, provocată de fluctuaţiile materiei vii şi de recurgerea la statistică, ceea ce nu permite concluzii la nivelul individului, deşi acestea sunt singurele care rimează cu drepturile omului;
c) insuficienţa generală a metodei experimentale;
d) ireductibilitatea la elemente uşor obiectivabile. Rezultatele afişate ale cercetării ar trebui să poată fi controlate, prin refacerea parcursului, de către alţi cercetători, ceea ce nu se întâmplă aproape niciodată. De aceea, etica este unica protecţie a ştiinţei (şi, implicit, a pacientului) contra falsificărilor inspirate de setea de profit.

3. Un anumit medicament poate provoca şi complicaţii, fără a se cunoaşte mecanismul acestora

Un exemplu tragic este Thalidomida, care a provocat naşterea unor copii fără membre. Nimeni nu a identificat, cu precizie, până în prezent, mecanismul prin care s-a provocat de către acest medicament, un efect atât de devastator. Pretenţia că medicamentele nu produc efecte iatrogene ar putea concura la culmile iresponsabilităţii consumeriste.

În final, dramele pacienţilor, provocate de medicamente, ajung pe masa Justiţiei.

4. Experţii în medicamente au informat magistraţii că medicamentul este, prin esenţă imperfect

Acesta este motivul pentru care medicamentul nu trebuie să fie nici solicitat, nici prescris cu uşurinţă.

Justiţia are misiunea de a răspunde în modul adecvat atât la iresponsabilitatea promoţională a fabricanţilor, cât şi la iresponsabilitatea consumeristă crescândă a pacienţilor.

Prin forţa de descurajare inspirată de răspunderea actorilor în domeniu, Justiţia ar putea fi şi mai eficientă.

Din informaţiile (limitate, desigur) care ne stau la dispoziţie în prezent, Justiţia Română nu a fost învestită cu astfel de probleme.

Exemplul Justiţiei Franceze este, credem, ilustrativ.

Datorită pericolului pe care îl prezintă efectele necunoscute ale unor substanţe din compoziţia medicamentelor, autoritatea franceză competentă este abilitată să urmărească securitatea acestora în toate fazele şi etapele.

Din ampla doctrină franceză, ca şi din abundenta jurisprudenţă franceză în legătură cu răspunderea pentru defectele medicamentele sau produselor pentru uz medical se pot distinge două situaţii:
1) medicamentul sau produsul este furnizat de medicul instituţiei spitaliceşti;
2) nici medicul, nici spitalul nu sunt nici furnizori, nici utilizatori ai medicamentului sau produsului.

În prima ipoteză, răspunderea aparţine medicului sau spitalului şi este o răspundere contractuală, pentru că prejudiciul s-a cauzat în executarea contractului de îngrijiri medicale.

În cea de-a doua ipoteză, răspunderea aparţine producătorului.

5. Medicamente catastrofale

Conform datelor oferite de publicaţiile franceze (B. Dapogny, „Les droits des victimers de la médicine”, Editions Puits Fleuri, 2009), medicii francezi ucid, în fiecare an, cel puţin 11.000 de persoane, fie prin prescripţii greşite, fie prin proasta utilizare a medicamentului, fie prin defectele acestuia.

Proporţiile acestor statistici sunt evocatoare pentru cugetarea unui mare statistician, Iosif Vissarionovici Stalin: „un mort este o tragedie, milioane de morţi este o statistică”.

Profesorii francezi Coste şi Verrlot au realizat în 1999 un studiu pe 23.000 de prescripţii medicale privind cinci tipuri de boli. Concluzia a fost că între 32% şi 88% medicamente erau ineficiente, iar între 6% şi 40% ele prezentau un risc pentru pacienţi (posologie greşită, supradoză, interacţiune medicamentoasă).

Vaccinarea obligatorie contra hepatitei C a provocat unora dintre persoanele vaccinate scleroză în plăci, o maladie teribilă.

Hormonul de creştere „France Hipophyse” administrat copiilor în Franţa între 1983-1985 a provocat contaminarea victimelor cu boala Creutzefeldt-Jabob pentru că a fost preparat pe bază de extract de hipofiză prelevat de pe cadavre. Lăcomia de câştig a recoltatorilor, stimulată de plăţi în numerar fără acte i-a îndemnat la recoltări sălbatice, inclusiv pe cadavrele unor bolnavi de cancer. Consecinţa a fost îmbolnăvirea copiilor de encefalopatie spongiformă subacută transmisibilă („boala vacii nebune”).

Un alt medicament, Dermalive, destinat injectării în pielea feţei pentru nivelarea ridurilor profunde, a distrus chipul unei paciente, pentru că medicamentul avea două plachete informative. Placheta comunicată pacientei nu menţiona riscul de efecte nedorite, însă placheta comunicată medicilor şi publicată în presa americană avea informaţia despre efectele periculoase. Fabricantul s-a apărat afirmând că era de datoria medicului să o informeze pe pacientă asupra pericolelor produsului.

Problema teoretică este dacă atunci când există o disociere între cel ce manipulează produsul şi persoana care este beneficiarul final, cui trebuie să-i fie comunicate informaţiile privind produsul? Cu siguranţă celui care mânuieşte produsul. În ce priveşte beneficiarul final, s-a considerat în numeroase cazuri că nu trebuie să fie informat, dacă el nu poate procura nemijlocit produsul, ci numai prin prescripţie medicală. Nu poate fi acceptată o astfel de soluţie, nici chiar în eventualitatea că administrarea produsului aparţine unui medic.

Respectul faţă de pacient şi obligaţia de a-i oferi posibilitatea alegerii explică de ce trebuie să primească informaţia atât din parte producătorului cât şi din partea medicului care prescrie medicamentul.

Medicamentul denumit Colchimax a fost stabilit că ar fi la originea sindromului Lyell, iar produsul numit Isomeride a fost responsabil pentru provocarea hipertensiunii arteriale pulmonare primitive.

În ambele cazuri, neputându-se stabili cu certitudine o relaţie cauzală, s-au valorificat împrejurări care fac probabilă cauzalitatea: intervalul scurt de timp între administrarea produsului şi apariţia bolii, retragerea de pe piaţă a medicamentului şi absenţa altei explicaţii posibile pentru apariţia bolii, ţinând seama de starea de sănătate a victimei. Astfel, judecătorii au putut reţine existenţa unor prezumţii grave, precise şi concordante de relaţii cauzale.

Medicamentul Distilben a fost administrat unei femei însărcinate, iar fiica acesteia s-a îmbolnăvit de cancer al colului uterin. Curtea de Casaţie franceză a stabilit la 24 septembrie 2009 că este dovedită susţinerea reclamantei privind cauza îmbolnăvirii sale pe baza probelor constând în mărturia mamei reclamantei şi carnetul de sănătate al reclamantei, completat de aceeaşi mamă. Reţinând aceste dovezi, Curtea de Casaţie franceză a concluzionat că este sarcina laboratoarelor pârâte să facă dovada că produsul acestora nu a fost la originea prejudiciului ( P. Mistretta, notă la deciziile Curţii de Casaţie franceze, secţia I-a civilă din 24 septembrie 2009 în „La Semaine Juridique” Edition Générale no.41 din 5 octombrie 2009, p. 11. Textul integral al deciziei comentate, pe site la adresa www.lexisnexis.fr).

Pentru a se aprecia securitatea unui vaccin, trebuie să se aibă în vedere utilizatorul. În prospectul medicamentului sunt uneori menţionate şi efectele nedorite, dar se impune să se verifice totodată şi împrejurarea dacă riscurile grave se compensează cu beneficiile vaccinului pentru populaţie.

Aprecierea individuală şi cea colectivă a bilanţului conduc la concluzii diferite. Dacă prima dezvăluie riscurile de efecte terapeutice pentru pacient, cea de-a doua reflectă efectele asupra sănătăţii publice.

Şi, totuşi, fiecare om moare singur şi o singură dată.

Din nefericire, sacrificiul celui care moare nu influenţează cu nimic şansele de supravieţuire ale celeilalte persoane vaccinate.

O problemă actuală este vaccinul HPV, creat de profesorul Harald zur Hausen. Laureat al premiului Nobel 2008 pentru combaterea cancerului de col uterin. În timp ce la nivel mondial, peste 10 milioane de persoane au primit acest vaccin, ţara noastră se confruntă cu o situaţie dramatică.

Articolul publicat de Raluca Botezatu pe www.qmagazine.ro, anual se înregistrează în România 3.000 de noi cazuri de cancer de col uterin şi un total de 40.000 de femei diagnosticate cu această boală, 9 femei sunt diagnosticate zilnic, şi tot zilnic 6 femei mor din cauza acestei boli. Eşecul campaniei de vaccinare s-a datorat unei puternice rezistenţe din parte publicului, dar după 10 ani de testare, pe plan mondial s-a demonstrat siguranţa şi eficienţa vaccinului.

Pe de altă parte, în Franţa, un copil în vârstă de 5 ani, cu frecvente infecţii ORL, a fost vaccinat în 1998 cu vaccinul numit „Stallergenes MRV”. La ce-a de-a doua injecţie au apărut simptome neliniştitoare, dar după a treia injecţie s-a produs o encefalopatie. Vaccinului i-a fost retrasă autorizaţia de punere pe piaţă încă din decembrie 1996, pentru ineficienţă şi lipsă de securitate. Curtea de Casaţie franceză a respins acţiunea victimei nefiind dovedită defectuozitatea vaccinului şi legătura sa cu boala.

Decizia este interesantă deoarece concluzionează în sensul distincţiei între cauzalitatea materială şi cea juridică. În timp ce cauzalitatea materială este relaţia cauzală în sensul strict între faptul generator şi prejudiciul, cauzalitatea juridică reprezintă mecanismul imputării faptului generator de pagubă unei persoane care trebuie să răspundă. Ea permite desemnarea responsabililor în două etape: în prima, se stabileşte dacă faptul generator a cauzat prejudiciul şi în această privinţă există o suficientă certitudine; în cea de-a doua, se stabileşte legătura între faptul generator şi persoana care va suporta sarcina despăgubirii.

prof. univ. dr. Ion TURCU
Universitatea Babeş-Bolyai